Un mit, incercand a-l defini cu ne-ntelegerea
Am cerut parerea unui zeu cazut din panteon.
Dorinta de-a reconstitui acea singularitate
Improbabila si greu de pronuntat,
Ma determina sa caut fragmentele zilei de ieri,
In care pareai mai reala decat insasi existenta.
Dar totusi m-a-nvatat sa nu ridic
Valul care acopera fata lumii,
Atata timp cat nu sunt pregatit
Sa ma las ucis, fara sa ma mai doara…
Pasii care nu i-ai facut inspre mine.
"Cat de intens mor eu cand simt pentru tot si pentru toata lumea! Si cat de intens simt eu cand ratacesc astfel, necorporal si uman, cu inima teapana, ca o imensa plaja, inconjurat de intreaga mare a totului care, in noaptea in care traim, isi framanta valurile, rasucindu-si-le batjocoritor la picioarele mele, in vremea eternei mele plimbari nocturne de-a lungul tarmului!" (PS de Fernando Pessoa)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu